-Ajuta-ma sa ies din incurcatura asta.ii spuse ea cu o lacrima ce se plimba lungita pe buza groasa de jos.
-Nu am nici o legatura cu incurcatura ta.el se uita speriat la fata fetei imbracata in matasea fina a lacrimilor.
-Tu m-ai adus aici,mi-ai pacalit timpul si imaginatia,m-ai lasat incurcata pe stradutele mintii tale si pe urma mi-ai luminat fiecare pas stangaci spre tine,acum ai aflat cum sunt eu si ai fugit lasandu-ma iar in intuneric,ajuta-ma te rog,ajuta-ma macar sa ies din incurcatura stradutelor tale,sa ies din tine si sa imi refac timpul cu ajutorul mintii mele.
-Eu am evitat asta,te-am lasat sa experimentezi,nu am vrut sa te pierzi in mine,eu ma joc,iar tu ma iei in serios,eu iti desenez lumea in caricaturi amuzante,iar tu le iei liniile si le descosi in asa fel incat totul devine serios si adevarat.
-Ajuta-ma sa scap de nodurile tale,sa ies din mainile tale,sa iti sterg imaginea cu buretele,ajuta-ma sa scap de tine,ajuta-ma sa iti sarut gura patratoasa,sa o gust pentru prima oara,sa ma topesc in palmele tale mari,sa ma lasi acolo jos in sucul imaginativ al dragostei,pleaca pe urma,du-te departe de mine,frigul tacerii tale imi va ingheta lichidul sentimentului,voi devenii o forma,voi creste spre nori si ma voi sparge in colturi,am sa devin om iarasi si am sa astept caldura vietii sa imi dezghete amorteala membrelor,voi porni la drum si voi incepe o noua poveste,atunci voi avea sa scap de tine,sa uit de tine.
-Nu vreau sa te ajut,esti mare si puternica,mainile nu te vor ajuta sa ma descaleci,mintea te va indeparta de fiinta mea,eu voi uita de mine,iar tu nu vei mai stii la cine te gandesti,nu cu forta ma vei da afara,imaginatia te va da pe tine afara din trupul tau,vei vedea exteriorul si vei asimila prea multe,totul se va ocupa ca un pat de fulgi al unui cuplu indragostit,toata memoria ta,iar eu,eu voi pica din sertarul tau cu lacatel,ma voi tara spre alta fiinta,iar tu vei ramane cu noul si cu fericirea in dezvoltare.
-Asa am sa sufar pentru totdeauna,sunt prinsa in propia piele,trupul meu ramane mic,tristetea mea se imbogateste si creste,ma zbat in trupul asta mic si fraier,ma sufoca sentimentul si mor,asa ajung sa mor inauntru,sa raman o forma,o fata.Raman goala in interior si ma las plutita de vise,asta am facut acum cateva zile si stii ce ai facut?Mi-ai invadat golul si m-ai umplut de tine,acum nu mai sunt goala,sunt plina,sunt plina de tine.
-Sunt plin de mine,sunt gol de tine.Nu te simt in mine,nu te vreau in mine,nu te-as suporta in mine,esti puternica si frumoasa,imi e frica de tine,fug de tine,vreau sa ma pierd de tine,fugi din calea mea,lasa-ma sa fiu slab,ajuta-te singura,nu ma iubii pe mine,sunt ingust si temator.
-Dezlipeste-ma de tine,vreau sa te urasc in graba ca nu cumva sa-mi patezi inima de negru,am sa iti musc o ultima buza,am sa iti insemn un ultim cuvant din mine,am sa incerc sa fug,sa te uit,sa te pierd,sa ma duc departe cu gandul,sa ma golesc de tine,sa ma iubesc pe mine,sa te patez pe tine de praf gros si sa imi deschid pielea catre soare,sa imi cunosc fericirea si sa te las sa putrezesti impreuna cu o mare de temeri.
-Pleaca.
-Sunt departe deja,cumva acum ma simtii chiar tu?